Să înțeleg, nu avem mult timp aici

 Să înțeleg

nu avem mult timp aici

timp puțin

stres,

mă simt penibil,

scopurile mele care mă fac să-mi ies din minți și sa fiu bine,

acum nu mai vine

gândesc, nu explorez

mă simt rigidă și presată

teza vine, eu sunt încurcată.

ce o să fac o vară întreagă?

summer depression în cap de dimineață până seară.

trist,

liniște

cine sunt dacă nu existența grijii mele înapoiate?

Berta încearcă să mă răscoale dintr-o data.

Când o sa termin prezentarea? 

Când mă pregatesc mai mult de teză? 

Când începe viața?

Sunt o rădăcină a unui copac tăiat,

încă stau acolo

fără sens,

curaj,

și îndrăzneală.

înțeleg ce vine când simt

e ok să mă simt așa dintr-o dată

stau în întunericul emoțional al meu de zile și luni

așa se simte

nu vreau, promit pe cuvintele mele

vreau să plantez o noua eu

și eu pot, mă cred

dar vreau să plâng

și plâng

nu pot nici un scop personal să ating, zice gândul meu.

e atât de banal, să-l privim mai atent.

scopurile sunt importante pentru mine

e o dorință interioară

așa cum plouă afară pentru sol

las această învinovățeală

o dau jos de pe mine

mă las să plâng cât îmi vine

eu sunt un om, dar nu flexibilă azi.

mă ucid pe mine

internetul mă doboară

nu-l vreau

ok, zis și făcut

modelez viața ca pe o plastelină ușoară.