în genere ce sunt
sunt eu o imagine a mea?
să fii așa, să fii altcumva
noaptea să te săreze natural ca mările ecuatoriale
eu să fiu o-
ce -an?
să nu știu de unde până unde.
să întreb, să vâr în destin ce este, ce înseamnă a fi
a vorbi, a ști a vorbi
a uita direct în ce este sentiment.
să fii băiat să înțelegi ce doare,
să le simți ca un timp pentru ele rezervat.
eu plâng, tu plângi, noi plângem și ei tot,
imaginea noastră culturală
cum a spus emily dickinson - să schimbăm ceva de amploare în viitor
pri-e-tenie, nu vierme,nu, nu, nu, nu
noi acum
să pot fi undeva să văd cum merge viața ta
să o las pe a mea
să pot înțelege scrierea mea ca fată
sunt fată
ce bine, ce generos,
nu pot plânge de față
perf..
cred că pot iubi așa cum e
și cum va fi existent
nu latent
nu adopt sofisme
nu înțeleg știrile politice, încerc
filozofie
amar de dor și amărăciune
elegie, romanță și o persoană
pe noi toți
cuvintele mele vizează
mai mult noaptea acoperă.
se schimbă furie se schimbă
aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
nu-mi permit neexistență vie
sunt, să știi
șoarece cu codiță
eu
nici continuarea nu plânge, se apleacă pentru a aștepta un rând decent.
Cel în care eu plec, nu mai exist.
Comentarii
Trimiteți un comentariu