Din lacrimile mele curg șiroaie

Capabilă de elegie și frământări

Ce e metafora, metonimia..

Am încurcat deja așa de multe stări,

Considerând că sunt corectă și că așa va trebui să fie viitorul.

Sperând atât de mult la o schimbare

Cumva repetat scenarii, pe mine puternică mă fac

Așa, fără mușchiul vizibil ochiului tău.

Mi-e dor cumva de un cearșaf care m-ar face liber între vise,

Tu cum crezi că mă gândesc cotidian?

Cuvinte multe erudite nu dețin.

Dar ce simt și am simțit pot explica într-un an

Să-mi treacă până atunci sper cu ardor.

Chiar crezi că pot să tai iarba pe care voiam să mă culc

Te-aș rupe tare să nu mai crești acolo,

O durere o procesez cam subru

Ce bine e, ce bine.

Niciodată un vers nu va fi continuat

Sau cumva explicat până la punct în poezie.

Aici trebuie să mă cunoști ca să mă dai în vileag,

Și să mă numeri între degete străine,

Am așa multe parfumuri filozofice

De unde să mai caut pe cine interpretez?

Chiar vreau să știu așa de multe,

Dar pauză am luat ca să nu mă stresez.

Câteodată am gânduri care par a fi lapte și miere vegană,

Mă fac să sar pentru ele

Numai că să mă văd cu tine in vise, dar,

Sa fim realiste, nume

E greu, nimeni n-a spus castanului salut.

Întâi trebuia să fii copac apoi să-l înțelegi din vis.

lumeinterna