Flori pentru 1 septembrieS-au dus
Panică și anxietate în piept înainte de somn
Începuturi noi, succese la învățătură
Neînțelegeri și nedreptăți noi,
succese la acționat și vorbit în public
Așa încât nimeni să nu te creadă
Să nu atragă o sinceră atenție
Singurătatea unei opinii exprimate
E un solstițiu mare al lumii mele interioare cu cea de afară
Cât de greu se simte și cât de ușor se duce repede
Câteva cuvinte de inițiere
Bine ați venit, deschideți vreo doua caiete
Exagerez,
Exagerez îmi spun
Dar cine o să-mi spună asta când vorbesc de trecut
Căci acolo frica mea nici nu era îmbrăcată
Era un sânge viu, ca apa de băut
Provocat de cine?
De tine,
Profesoară,
Un om,
O genă XX.
Mai mult nimic nu cunosc personal
Cât de grețos ai fi putut fi
În cuvinte, în gesturi și în modul de a zâmbi
Zâmbetul tău nu era adevărat
Nici nu era o linie directă a emoției fericire
Era o mască care spunea, „nu sunt nebună ca să mă vedeți așa”
Dar ea era violența, trăită pe piele, pe corp, în sinele meu intern
Școala era o frică cu despot, era o transpirație și tremurici pe bancă.
Și tu credeai ca ai voie să urli brutal la mine
La alți colegi de clasă, pur,
Să mă tragi de par, să îmi dai priviri amenințătoare
Să vorbești cu mine până îmi dau lăcrimioare
Să condamni
Să exiști, violență,
Până n-am învățat că așa cu mine nu faci nici în beznă
Nici la lumină
Erai o persoană infern
Rușine
Alertă
Un chin
Doamnă profesoară
Cu fără mult respect vă zic
Ați fost un monstru, sunteți și veți fi
Acum eu plec la școală mâine
Cu fricile în buchetul de flori inexistent
Pășesc pe talpi în școală
Tremur când vorbesc
Eu n-am să am o imagine sigură despre școală
Pentru că mă triggeruieste constant
Frica mea e unica pagubă
Pe lângă groapa de orori de după azi.
*Violența e o formă de a spune eu nu te iubesc, nu te apreciez. Nimeni nu trebuie să te trateze cu violență, indiferent de ce tip de violență este. Siguranța este o nevoie de bază umană, care nu e prioritizată în școli.
Școala e obligată să fie un spațiu sigur.
Comentarii
Trimiteți un comentariu